Orice fiu şi orice fiică
este pui de minciunică,
deci, nu fie supărare,
de primiţi la întrebare,
o minciună gogonată
cu flori roze presărată,
căci, voi toţi cândva eraţi
cu minciuna dulce fraţi.
Unul, iată, ieri îmi spune,
că din pomul cu alune
a cules cireşe coapte,
dar cam verzi, căci era noapte,
iar când ziuă s-a făcut,
că e iarnă a văzut
şi aşa a îngheţat,
cum îl cheamă a uitat.
Mi-a mai spus un puşti de-o şchioapă
că a stors din stele apă,
era dulce, colorată
şi ca "fanta" de gazată,
sta în picături pe frunze,
pentru melci şi buburuze,
a băut un aricior
şi-i crescu aripi de zbor.
Iar un găgălici isteţ
a intrat într-un coteţ
şi un ou, precum un munte,
îl cloceau găini mai multe,
a ieşit din el o fiară,
care şuieră şi zboară,
dar apoi a dispărut -
asta piciul a văzut...
Un pitic bondoc zicea,
când la şcoală se ducea,
drumul se ascunse-n nori
(nu pricepi: ori mergi, ori zbori)
şi aşa s-a dus, tot dus,
pân- la Lună a ajuns.
Ea-l servi cu miez de stele
şi la gât i-a pus mărgele
din căpşune-n ciocolată
cu glazură colorată,
cu-aşa bunătăţi alese
nici de şcoală să-i mai pese.
Iar odată un ghiduş,
îndrăzneţ şi jucăuş,
mare amator de carte
şi desene animate,
într-o zi s-a transformat
într-un robot complicat,
ce fugea, zbura, plutea,
toate limbile ştia
şi-ntr-o noapte, precum vântul,
a înconjurat pământul.
Zice, astăzi de-o să poată
s-a mai transforma odată,
tare i-a plăcut să zboare
ca un iepuraş de soare.
Vreau acum să-mi spuneţi voi,
minciunele vechi, mai noi,
şi mai verzi, şi-un pic mai coapte,
însă toate gogonate,
căci, voi toţi: şi fiu, şi fiică
sunteţi pui de minciunică...
este pui de minciunică,
deci, nu fie supărare,
de primiţi la întrebare,
o minciună gogonată
cu flori roze presărată,
căci, voi toţi cândva eraţi
cu minciuna dulce fraţi.
Unul, iată, ieri îmi spune,
că din pomul cu alune
a cules cireşe coapte,
dar cam verzi, căci era noapte,
iar când ziuă s-a făcut,
că e iarnă a văzut
şi aşa a îngheţat,
cum îl cheamă a uitat.
Mi-a mai spus un puşti de-o şchioapă
că a stors din stele apă,
era dulce, colorată
şi ca "fanta" de gazată,
sta în picături pe frunze,
pentru melci şi buburuze,
a băut un aricior
şi-i crescu aripi de zbor.
Iar un găgălici isteţ
a intrat într-un coteţ
şi un ou, precum un munte,
îl cloceau găini mai multe,
a ieşit din el o fiară,
care şuieră şi zboară,
dar apoi a dispărut -
asta piciul a văzut...
Un pitic bondoc zicea,
când la şcoală se ducea,
drumul se ascunse-n nori
(nu pricepi: ori mergi, ori zbori)
şi aşa s-a dus, tot dus,
pân- la Lună a ajuns.
Ea-l servi cu miez de stele
şi la gât i-a pus mărgele
din căpşune-n ciocolată
cu glazură colorată,
cu-aşa bunătăţi alese
nici de şcoală să-i mai pese.
Iar odată un ghiduş,
îndrăzneţ şi jucăuş,
mare amator de carte
şi desene animate,
într-o zi s-a transformat
într-un robot complicat,
ce fugea, zbura, plutea,
toate limbile ştia
şi-ntr-o noapte, precum vântul,
a înconjurat pământul.
Zice, astăzi de-o să poată
s-a mai transforma odată,
tare i-a plăcut să zboare
ca un iepuraş de soare.
Vreau acum să-mi spuneţi voi,
minciunele vechi, mai noi,
şi mai verzi, şi-un pic mai coapte,
însă toate gogonate,
căci, voi toţi: şi fiu, şi fiică
sunteţi pui de minciunică...
